cica o regula de viatza...

trebuie sa ne limitam imaginatia in privinta binelui si durerilor noastre, a sperantelor si temerilor noastre. daca ne infatisam in imaginatie cazurile de fericire posibile si consecintele lor, facem realitatea si mai greu de suportat, construim castele de carti de joc si mai tarziu, din cauza deziluziilor, trebuie sa platim scump pentru ele...deci sa profitam de prezent cu cat mai multa bucurie, desi noi facem exact invers, ne facem planuri de viitor, ne facem griji pentru viitor sau mai mult nostalgia TRECUTULUI ne preocupa constant durabil, incat prezentul nu mai conteaza si ajungem sa l neglijam...ajungem sa ne inselam pe noi insine, ca oricum trecutul si viitorul sunt altfel decat le vedem noi, pana si clipele din prezent se transforma in trecut, si deci unde mai ramane loc pentru fericirea noastra?!